Ernesto Bazan; Paisprezece ani in Cuba
„Am simtit dintotdeauna ca trebuie sa vizitez insula. O asemuiam cu o femeie pe care, odata intalnita, nu ti-o mai poti scoate din minte. In toamna lui 1992 am avut ocazia sa merg prima data acolo. Imi cumparasem o excursie ieftina, de o saptamana, cu plecare din Merida- Mexic … Imediat ce am aterizat si am intrat in Havana am fost complet coplesit de oras, probabil pentru ca se asemana foarte mult cu Palermo-ul copilariei mele unde oamenii isi petreceau mare parte din viata cotidiana in strada. Intors din aceasta vacanta de o saptamana inapoi in Merida-Mexic m-am oprit direct la agetia de turism si am mai cumparat inca o excursie in acelasi loc, de data asta de doua saptamani. Asa a inceput experienta mea de paisprezece ani in Cuba. Daca cineva mi-ar fi zis atunci ca viata mi se va schimba atat de radical vizitand Cuba, nu l-as fi crezut. In Cuba mi-am intalnit viitoarea sotie, in Cuba au venit pe lume gemenii mei, Pietro si Sefano si, datorita muncii mele in Cuba, am avut ocazia sa primesc mai multe premii fotografice: W. Eugene Smith Grant, premiul Fundatieipentru Fotojurnalism Mother Jones , doua premii Worldpress Photo in 1993 si 1995 , premii ale Fundatiei Guggenheim si ale Fundatiei Alicia Patterson…Cuba mi-a schimbat total viata…
Havana-1995
Regia-1993
Havana-1995
Havana – o mina de aur pentru fotografi….Ma trezeam dimineata , luam micul dejun si plecam pe strazi, ma pierdeam zilnic in acest oras incredibil…Ma plimbam cu camera foto precum vanatorul ce-si cauta prada –asa cum fac toti fotografii de strada …Tipul acesta de abordare l-am avut timp de cativa ani – pana cand am realizat ca trebuie sa depasesc faza asta in care iti intalnesti doar pentru cateva secunde subiectul si apoi te indepartezi. Incetul cu incetul am inceput sa-mi fotografiez familia, sotia, copii si am inceput sa ies din Havana in zona rurala unde m-am imprietenit cu unii fermieri. Pe masura ce prietenia se lega nu mai eram strainul ce le facea fotografii altor straini.
Havana-1998
Santiago de Las Vegas-2003
Havana-1995
Havana-1994
Matanzas-2001
Havana-1997
Havana-2004
Albumul Bazan-Cuba , care a capatat contur paisprezece ani mai tarziu e un amestec de fotografii de strada tipice , surprinse doar de dragul fotografiei de strada, fara nici un scop documentar, cu fotografii ale prietenilor, oameni care, asa cum spuneam nu-mi mai erau straini. Apare si intimitatea , cu ei , cu familia mea…
In general, atunci cand fotografiez sunt interesat sa surprind poezia vietii cotidiene, poezia care exista in cele mai simple momente ale zilei. N-am fost niciodata interesat de razboaie si tragedii, ci de persoanele care nu fac niciodata subiectul stirilor.
Adana pe camp cu bunicul ei, Al Campo – Ernesto Bazan
Bocanci si flori, Al Campo – Ernesto Bazan
Scaunul rupt, Al Campo – Ernesto Bazan
Curatind orezul, Al Campo – Ernesto Bazan
La tuns, Al Campo – Ernesto Bazan
Fata imbratisandu-si tatal, Al Campo – Ernesto Bazan
Fetita in balansoar, Al Campo – Ernesto Bazan
Sindrofie, Al Campo – Ernesto Bazan
Sacrificarea porcului, Al Campo – Ernesto Bazan
Asteptare, Al Campo – Ernesto Bazan
Ani de zile am fost fotograf editorialist. Douazeci de ani… Aveam contracte cu tot felul de reviste si calatoream mult. Plecam intr-o zona din Cuba si faceam fotografii pentru sustinerea articolelor, de obicei de calatorie, pentru care aveam contract. In 2002 am inceput sa sustin worksop-uri de fotografie pe teritoriul Cubei. Patru ani mai tarziu, tin mite data si acum, pe 6 ianuarie 2006, am fost chemat la Politia din Havana , unde un ofiter de la Biroul de Emigrare mi-a spus ca a fost informat ca sustin workshop-uri de journalism in Cuba. Am incercat sa-i explic ca erau work-shop-uri de fotografie … Si-a indreptat degetul spre mine si mi-a zis : “Nu ma intereseaza.Daca mai desfasori un singur workshop in Cuba – familia ta va avea de suferit”. Atunci cand ai o famile formata din cubanezi nu iti permiti sa auzi asta a doua oara. Am abandonat tot. Sase luni dupa discutia cu ofiterul, pe 6 iulie 2006 paraseam Cuba impreuna cu sotia si cu copii. Ne-am luat si cainele … De atunci ne-am mutat in Veracruz –Mexico.Toti prietenii si famila sotiei au ramas in Cuba…”
********************
L-am intalnit ultima data in Sicilia, in 2012, in prejma Pastelui. Revine anual in perioada asta a anului in zona natala. Vorbea linistit despre Cuba, poate un pic trist, in timp ce conducea in stanga mea pe niste drumuri pietrute. Pe bancheta din spate, Karen si Elsie , doua fotojurnaliste din S.U.A. il ascultau cu placere. Nu retin care dintre ele l-a intrerupt:
-Ernesto, tu te consideri fotojurnalist, fotograf documentarist sau fotograf de strada …?
A inceput sa rada .
-Ma consider un fotograf vagabond…
********************
Dupa 2006 lui Ernesto Bazan i-a fost interzis accesul in Cuba. Daca ai avea ocazia sa-l intalnesti ai vedea ca vorbeste despre insula exact cum a spus – ca despre o femeie pe care ai intalnit-o si nu ti-o mai poti scoate din minte. Avand domiciliul actual in Veracruz- Mexic strabate America latina continuand sa fotografieze si sa sustina workshop-uri. Are in proiect inca trei albume fotografice. Primul va ilustra, probabil, copilaria gemenilor sai Pietro si Sefano. Al doilea – un album de fotografie panoramica tot din Cuba. Cum spune el, va fi probabil ultimul tribut pe care il va aduce Cubei. Cel de al treilea album in pregatire este un album cu fotografii din numeroasele sale calatorii pe tot cuprinsul Americii Latine.
********************
Toate fotografiile au fost prezentate prin amabilitatea lui Ernesto Bazan si fac parte din cele doua albume : Bazan-Cuba (2008) si Al Campo (2011):
Galerie foto:
