Îmi doream încă de anul trecut să particip la un workshop cu Sorin Onișor. Particip sau organizez cu placere ateliere de creație, modern numite workshop-uri. In cazul de față lectorul este autorul unor imagini care m-au impresionat iar decizia a fost cât se poate de simplă: mi-am ales perioada și cum am văzut afișul pe facebook m-am înscris.
Am ajuns in Muntii Trascău, satul Geoagiu de Sus pe la ora 17 și m-am instalat la Pensiunea Râmeț unde pe parcursul workshopului m-am simțit ca acasă.
Prima seară și primii pași în cadrul atelierului de creație incepeau cu prezenetarea portofoliilor și prin primele imagini comentate astfel participanții au făcut cunostință într-un mod fotografic.
Am întalnit până acum puțini oameni care sunt in realitate așa cum mi-am imaginat. Sorin e unul dintre ei: un hoinar îndragostit de fotografie și un maestru al interacțiunii cu oamenii. Cum ar putea fi altfel, când pentru a realiza o fotografie bună e nevoie sa cunoști subiectul și să interactionezi cât mai bine cu el?
A doua zi am pornit spre cătunele moților din apropiere. A fost așa de interesant incât m-aș fi multumit doar să observ tot ce se află in jurul meu fără să folsesc aparatul foto. Traseul intortocheat, ceața abundentă și coborarea îți întareau sentimentul că ai intrat într-o lume diferită. În acel moment mi-am adus aminte cum personajele din povești treceau de pe un tărâm pe altul.
Sătenii primtori și bucuroși de oaspeți m-au readus cu picioarele pe pământ. Din prima poiată ieșită în cale, proprietarul nu s-a lăsat rugat de doua ori și a scos doi boi mari și frumoși. Imediat toate camerele prezente au pornit un concert de declanșări . Ne-am imprietenenit cu săteanul care apoi ne-a poftit să-i vedem gospodăria unde am am stat la povești, am fotografiat și am admirat în voie casa traditională.
În urmatoarea zi am ales să mergem în Satul Geamăna, Comuna Lupșa, pe valea Arieșului. Ne-am aventurat plini de entuziasm în Țara Moților și după vreo 80 km am ajuns lângă Muntele Mare în mica localitate înghițită, bucată cu bucată, de un lac cu ape otrăvite. Lacul era acum înghețat și acoperit de zapada inrosită pe alocuri cu reziduuri de cupru. Turnul bisericii, martorul mut ce nu poate decât să observe cum crește sterilul era acolo singur și parcă ne astepta. Dacă ar fi putut vorbi ne-ar fi povestit că în Valea Șesii erau acum 30 de ani peste 1000 de gospodării…
Am zăbovit câteva ore pe lânga lac și după ce n-am asigurat că poate fi străbătut în voie am mers și în jurul turnului. Drumul de întoarcere înconjoară lacul de steril iar pe maginea lui se află cătunele unde mai traiesc în prezent doar câteva zeci de familii. Ne-am oprit dornici să-i cunoaștem pe cei încă ramași aici, curioși să aflăm cum se trăiește in zonă. Ggrupul de fotografi a fost primit cu drag de săteni, în special de copiii pentru care animalele din ogradă sunt cei mai buni prieteni.
Cum oboseala unei zile pline își făcea apariția am decis că e timpul să ne întoarcem, unii dintre noi cu gândul să revenim, dar toți impresionați de cele văzute în Valea Șesii.
Galerie foto cu imagini de la workshop :
Text si foto : Liviu Stefan Dumitru
