Salvador este cel mai mare oraș de pe coasta nordestică a Braziliei, capitala statului Bahia, și totodată al treilea oraș ca marime al tării, după San Paolo și Rio de Janeiro. Având o populație de 3,5 milioane de locuitori este  supranumit și “Capitala fericirii Braziliei” datorită firii deschise a locuitorilor săi și  a nenumăratelor petreceri ce se desfasoară în aer liber, inclusiv a carnavalurilor de stradă. Orașul are insă un deficit estimat de aproximativ osutacincizecidemii de locuințe, sute de mii de oameni, familii cu batranii si copii lor, neavând un acoperiș deasupra capului. Multe dintre aceste familii sunt descendenți ai sclavilor,  orașul fiind, in urma cu cinci sute  de ani, capitala colonială a Brazilei, locul unde se “descărcau” vasele cu sclavi africani destinați muncii pe continentul american. Deficitul actual de locuințe a dus la apariția unor grupări sociale cu preocupări în îmbunatatirea vieții acestora. Una dintre aceste grupări, “Movimento dos Sem Teto da Bahia” (Mișcarea Fără Adapost în Bahia), caută – incepând cu anul 2003 clădiri, ferme sau fabrici abandonate pentru a le transforma in locuințe pentru aceste familii. Astfel  in urmă cu zece  ani   șaizeci de familii au ocupat  Galpao de Arrujo Barreto – o fabrică de ciocolată abandonată de mult timp și situata pe malul mării. Uletrior numărul familiilor a crescut la peste o sută.  Acest model de populare a unei zone e specific Braziliei de sute de ani: mici asezări au luat  ființa prin popularea cu sclavi evadați de pe plantatii si au fost generic denumite “quilombo” (după quilombolas – populația de sclavi africani cea mai răspandită in sudul Americii). Dacă în secolele trecute quilombo-urile erau situate la periferia orașelor, în prezent  acestea au devenit simboluri ale speranței si rezistenței  chiar în centrul zonelor urbane aglomerate.

Dezinteresat de aspectele poleite și stralucitoare ale binecunoscutelor petreceri si carnavaluri  braziliene, fotograful spaniol  Sebastain Liste  documentează incă din 2009 viața în aceste comunități.

Sebastian Liste Urban Quilombo
Doi tineri fara educatie si fara loc de munca se duc la fabrica de ciocolata pentru a se droga. Povestesc despre inerventia politiei din noaptea anterioare in favela. Rata criminalitatii in Brazilia este in prezent cea mai ridicata din lume.
Doua fete se bat pentru ca au aflat ca au acelasi prieten.
Doua tinere privind peste zidul distrus de ultimul sezon ploios.
Interior Fabrica de cicolata, Salvador da Bahia

„Acest proiect este mărturia unui loc care nu mai exista .”

declara Sebastian Liste.

“După prima mea vizită din 2009 am continuat să revin de mai multe ori pâna în martie 2011, când guvernul a demolat fabrica și a evacuat  familiile, într-una din numeroasele încercări de a spăla imaginea sărăciei vizibilă in centrul orașelor braziliene. Asta în special datorită evenimentelor majore viitoare pe care le va găzdui Brazilia ( Campionatul Mondial de Fotbal 2014 si Jocurile Olimpice 2016). Când comunitatea din Barreto a fost relocată forțat, erau deja 130 de familii care trăiau acolo, pe o suprafată de mărimea unui teren de fotbal. Familiile care locuiau in Barreto locuiesc acum împreuna în Jardim de Margaridas, o suburbie marginală a orașului.”

Scena cotidiana in fabrica de ciocolata. In 2003 60 de familii au sosit in fabrica abandonata. In 2011 numarul crescuse la 129 de familii.
Cuplu tanar jucand biliard in interiorul fabricii de ciocolata.
Briuna (22 ani) jucand  Bingo.
Vedere generala exterioara asupra fabricii de ciocolata abandonate.

Toate fotografiile sunt publicate cu acordul explicit al autorului.

Seria intreagă de 52 de fotografii poate fi găsită aici.

Sebastian Liste este născut în 1985, este licențiat în sociologie și deține un masterat în arte și fotojurnalism obținut la Universitatea Autonomă din Barcelona. Locuiește alternativ în Spania și Brazilia și lucrează ca sociolog si fotograf documentar, ocupându-se de problemele Americii Latine și ale zonei mediteraneene. In 2010 a obținut premiul  Ian Perry pentru proiectul pe termen lung Urban Quilombo. Tot in 2010 primește și premiul Lucie Aword pentru tineri fotografi editorialiști. A fotografiat peste 20 de țări, printre care Laos , Etiopia , Mexic, Mali , Cuba , Nepal  participând la numeroase proiecte. Fotografiile sale apar in Time Magazine, Sunday Times, PDN Photo District News , British Journal of Photography  și numeroase alte publicații.”

Galerie foto:

 

Comenteaza cu contul Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să adăugați comentariul!
Vă rugăm să introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.