f64.ro

“Bunica Tincuta avea un razboi si tesea covoare. Ca un hobby , ca sa zic asa. Bunica Tincuta locuia nu foarte departe , in Nordul Moldovei , la Falticeni. Bunica Tincuta a fost la vremea ei medic distins , recunoscuta in toata Bucovina , o zona la fel de frumoasa . Tesea covoarele in timpul liber pentru ca asa se cadea, pentru zestrea fetelor si de dragul nepotilor. Bunica Tincuta s-a stins in 2008. Casa s-a vandut si acum peste gard , in curte, vezi numai balarii (asa ne spun cei ce mai trec din cand in cand pe acolo ). De razboi nu mai stie nimeni nimic……”

************************

Sa tot fie vreo luna si mai bine de cand scriam aceste randuri si le postam drept comentariu la una dintre fotografiile unui prieten – Mihai Grigorescu.

Mihai Grigorescu mi-e prieten desi nu l-am intalnit niciodata. Mi-e prieten pe Facebook. Imi plac fotografiile din albumele sale virtuale. Doua dintre fotografii – ale unor tesatoare din Maramures  mi-au amintit  de razboiul bunicii Tincuta. Asta  se intampla prin septembrie. Mi-am propus atunci sa gasesc in zona Nordului Moldovei sau Bucovinei  alte tesatoare care mai cunosc mestesugul si-l mai si practica.Uite-asa ,doar ca un mic omagiu adus bunicii Tincuta. Mi-am  permis insa abia week-end-ul asta sa fac calatoria propusa. Revin aici pentru a treia oara anul acesta. Prima oara am fost la sfarsitul iernii , prin februarie, cand inca se mai doborau brazi inghetati. A doua oara la inceputul verii , cand oile fusesera deja trimise pe la stanile de pe dealuri. Acum e toamna si comunitatea se pregateste de iernat.

Bucovina Sorin Frasina 01
© Sorin Frasina

************************

Lumea se schimba. La biserica cimitirului din Falticeni se vand lumanari din ceara. Ceara naturala. O lumanare tine cam jumatate de ora. Inca se mai vand lumanarile. Inca….

In preajma , la mall-uri si supermarket-uri mai bine se dau  candelele cu care localnicii vin la mormintele din cimitir. Multi le prefera pentru ca ard timp mai indelungat. Tin chiar si doua zile . Candelele au ambalajul din plastic si un capac din tabla subtire decupata cu forme de cruci si  reflexe aurii. Pe ele scrie frumos  “ Bolsius. Premium Quality. Memorial light. Vela liturgica. Cero cimiteriale. Made in Poland

*************************

Intru in Bucovina. In Moldovita ma intalnesc cu Casian, prietenul meu  hutul. A gasit o bunica  in nord dispusa sa-si instaleze  razboiul mai din timp- ca tesutul ar fi treaba de iarna- nu de toamna .La noapte dorm  nu departe de manastire, in casa lui Casian.

Casa cu meri.

*************************

Dimineata ne bem cafeaua in Ciumarna – sus in varful dealului , la Costan.  Costan este  un foarte talentat mester ce stie sa ciopleasca in piatra si a faca opinci. E mai apreciat in Ucraina decat aici. Gospodaria lui e tipic hutula. E izolata. Are stergare frumoase pe pereti. Sincer- foarte frumoase. Ne bem cafeaua fiarta la ibric (inca mai are ibric).

© Sorin Frasina

Cafeaua e turnata in cesti si ele  tare frumoase, din plastic roz.. Cestile sunt cumparate de la un magazin universal din preajma . Sunt serigrafiate cu Hannah Montana si Pokemon. Si sunt foarte roz. Cafeaua e buna – si branza la fel. Mai vorbim de una – de alta…. Ma simt bine la el….Petrecem doua ore frumoase. Ne canta la  vioara in curtea din spate si apoi la vreo trei fluiere. Vioara a cumparat-o dar fluierele le-a confectionat chiar el.Unul este traditional, din lemn de soc. Al doilea din teava de aluminiu. Ultimul din teava de cupru. Teava de instalatii cu diametrul de 18…. Import Grecia….Stiu sigur. La asta ma pricep….Garantez, cunosc importatorul….

Abia astept sa revin la Costan.

**************************

© Sorin Frasina

Pe dupa pranz ne oprim la scoala din Ciumarna . Cativa elevi au activitati extrascolare, sau extracurriculare cum se zice acum. Imbracati in camasi lungi se joaca desculti  pe tapsan de-a “Farburile”- culorile diavolului si ale ingerilor. Joc vechi , din copilaria de demult,  “Farburile” concura in sat cu “Lapte gros”.

Le facem cadou copiilor cateva bomboane si napolitane. Cadem si noi –eu si Casian -in plasa de care cautam sa ne ferim. Napolitanele sunt etichetate cam asa: “Atrem-New Strawbery Flavor-cu zaher si ulei vegetal”. Produs turcesc, pare-mi-se.

Sorin Frasina Bucovina
© Sorin Frasina

***************************

Sunt in atelierul de ceramica neagra de la Marginea si am o surpriza placuta:  Vad prin geam cum in parcare tocmai trage un microbuz din care coboara mai multe persoane, toate dotate cu aparate foto. Majoritatea Canon .

Imi pare ca recunosc unele  chipuri dar nu sunt sigur. Ca  sa pot sa vad daca banuiala mea e corecta ma bag in vorba cu primul dintre ei atunci cand deschide usa atelierului.

-Canonist , asa-i ….?  incep eu  de parca asta nu s-ar fi vazut de la o posta.

Privirea ii coboara spre aparatul meu si zambeste.

-Da.  Vad ca si tu esti….

Conversatia se leaga usor.

-N-avem decat un nikonist in grup.Eu sunt Ionel Onofras,se prezinta el.

Acum am confirmarea .

-Stiu , ii raspund. Suntem prieteni pe Facebook.

Incepe sa rada.

-I-auzi dom’le…!! Hai ca-i tare ! Chiar ma bucur sa te intalnesc!

**************************

In grup il recunosc si pe Sorin Onisor. Alt prieten de Facebook. Ne salutam  si facem astfel cunostinta  si in lumea reala.Schimbam cateva vorbe despre avataruri si  fotografiile facute de el la Sfanta Paraschiva.

Sorin Frasina zici…Imi cer scuze , dar am vreo trei mii de prieteni pe Facebook si cred ca intelegi , mi-e greu sa-i tin minte  pe toti. Parca imi amintesc ceva …Niste fotografii din America de Sud….

Isi aminteste bine…Am luat cateva suturi in fund pentru ceva fotografii de calatorie din Cuba. Am luat , dar mi-au priit.

*************************

Camerele foto tacane in atelierul de ceramica neagra.Detalii…Lumini si umbre…

Ionel Onofras si Sorin Onisor conduc un workshop de fotografie in Bucovina la sfarsitul asta de saptamana. Atmosfera e placuta . Zona e generoasa.

-Poti sa vii cu noi daca vrei , imi spune Ionel Onofras.Stam aproape.

Mi-ar fi facut placere  dar deja am programul stabilit si sunt nevoit sa refuz , cam cu parere de rau. Am mai fost la cateva workshop-uri cu Mihai Moiceanu tot in zone pline de farmec.Workshop-urile sunt cool. Pe vremuri s-ar fi numit  mai romaneste : tabere de creatie. Limbaj invechit , de lemn….

*************************

© Sorin Frasina

Am cu mine doar obiective scurte asa ca trebuie sa ma dau aproape de mesterul olar. Mesterul e tanar ,  doar mestesugul e vechi. Mesterul poarta handsfree  cu bluetooth – nu cu fir.

-Nu te supara , poti sa-ti scoti gargarita din ureche ? il roaga Ionel Onofras.

Mesterul realizeaza ca nu da bine in poza asa.

-Da-da, scuze !Numai ca am mainile pline de lut. Ma ajutati un pic ca sa nu murdaresc handsfree-ul ?

Cineva il ajuta. Acum e mai bine.

Tacanitul camerelor continua.

Casian si cu mine ne luam la revedere de la prieteni si plecam sa ne vedem de  razboiul nostru.

**************************

Bunica pe care o cautam e tot hutula , ca si Casian.

-Hutanca , ma corecteaza nepoata ei , Paula in timp ce-si trage rasuflarea. Se zice hutanca, nu hutula .

Urcam pieptis ,panta e chiar abrupta. Gospodariile hutulilor sunt izolate,greu accesibile  , si asa au fost dintotdeauna.Se ajungea greu la ele . Calare pe cai.

**************************

Paula si Paul Torac sunt  frati gemeni. Sunt in clasa a zecea si se imbraca cu placere in portul popular. Bunica lor se numeste Lisciuc Paraschiva si a scos razboiul din pod. Fiul ei Ivan , impreuna cu Paul si Casian  l-au instalat.

© Sorin Frasina

Paraschiva tese la razboi . O fotografiez cum le arata mestesugul nepotilor.

-Nu mai tese si nu mai lucreaza asa  nimeni prin zona .Nu ca n-ar sti. Doar ca nu mai merita , imi zice ea. Pe vremuri razboaiele ne erau necesare ca sa ne facem cele trebuincioase in casa. Acum gasesti totul de-a gata : si tesatura , si haina si covorul…. Mai montam razboaiele ca se le aratam copiilor astia ce si cum, doar ca sa inteleaga si ei  mestesugul…Si pentru dumneavoastra  si altii ca dumneavoastra –asa, pentru o demonstratie.

© Sorin Frasina

**************************

In bucataria bunicii Paraschiva miroase tare bine.

E de la vin , imi explica.L-am fiert si l-am turnat din nou in sticla.

Sticla e de un litru si jumatate. De fapt e un PET…”Polietilentereftalat adica”– remarca  inginerul din mine.

Ne pune cate un pahar de licoare. E buna . E calda , dulce si aromata.

-Este chiar ce scrie pe eticheta ? intreb eu.

-Da , doar ca i-am dat un clocot.

Pe eticheta e tiparit : “Scripcarul– bautura imbuteliata in Campulung”. Grafica  infatiseaza , evident, un barbat cantand la scripca.Mai jos , cu litere de-o schioapa sta scris : “indulcit cu aspartam si acesulfam K“. Dar zau ca-i bun.

***************************

© Sorin Frasina

Magda , prietena Paulei  stie sa incondeieze oua, insa nu-i timp acum de asta. Magda are un ceas nou , frumos, cu cronometru. Cealalta nepoata a bunicii Paraschiva scoate camera foto compacta si o fotografiaza. Ii pare ei ca Magdei ii sta bine asa ,in costum popular si cu ceasul asta ….

***************************

Ne retragem spre pensiune. Ivan nu ne lasa sa plecam pe jos. Ne duce el pana in vale , nu cu calul ci cu un 4×4 de la Nissan. Suntem in Ehreste si pana la drumul spre Brodina facem mai bine de zece minute in conditii off-road extrem. Sa nu ne prinda intunericul…

*************************

Duminica seara sunt din nou acasa, la Galati.Deschid computerul si intru pe Facebook. Ii cer prietenia lui Dan Simoaica. Eu –inginer , el basist in trupa Bucium. Nu ne cunoastem dar ne-am intersectat vineri, cu camerele atarnate de gat, in atelierul de ceramica neagra de la Marginea. El imi da “accept” destul de rapid- pesemne ca e langa computer. Eu apas butonul “Imi place” la una dintre fotografiile lui. Evident , peisaj bucovinean.

*************************

Bucovina bunicii Tincuta s-a schimbat. La granita de nord a  mai supravietuit Bucovina  bunicii Paraschiva , dar si asta se schimba sub ochii ei. O cotropesc antenele satelit , telefoanele mobile , bluetooth-urile, PET-urile, indulcitorii artificiali….

Si candelele de import.

Ma pregatesc acum  pentru o noua vizita in zona. Acum cat  mai merita. Ca nepotii mei vor vizita peste ani Bucovina bunicii Magda si fara nici o suparare, va fi cu siguranta diferita.

Galati , 17 octombrie 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

Comenteaza cu contul Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să adăugați comentariul!
Vă rugăm să introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.